Woodisor joacă şotron în faţa mea în timp ce mănâncă bomboane galbene şi portocalii, ştii, bomboane gumate moi şi ciocolată neagră cu portocale. Sunt bomboane cum nu se mai găsesc la noi, cred că ţi-am trimis şi ţie odată când erai singur în iarbă. Mai ştii? le-am mâncat în timp ce ne ţineam de mână şi deschideam uşi care de fapt erau ferestre. Scoate din buzunarele mari ale şalvarilor verzi cireşe şi înfulecă flămândă dulceaţa zilelor cu soare. Din când în când cade datorită înclinării bordurii julindu-şi genunchii dar se ridică imediat în palme şi râde sărind înapoi în pătrăţel. Din când în când mai bea un Pepsi...